Cum să decizi hotărâtor, 

Cui să oferi discordii mărul,

Nu e pe înțelesul tuturor, 

Dreptatea, nu e Adevărul. 

În orice care Adevăr,

Răzlețe într-o unitate,

Precum sunt stelele pe cer,

Mai multe feluri de dreptate.

Din care parte le-ai privi,

Bolta senină-n deasă ceață, 

Diferă nopțile de zi,

Diferă spatele de față.

Vezi cum speranțe și impas

Separă grânile de pleavă, 

Și parcă crezi, că ai sustras, 

O panaceie din otravă.

Le i-ai pe toate, rând pe rând, 

Și cele vechi, și ce-i mai nou,

Ești disperat, dar mai sperând, 

Le mai separi și alegi din nou.

În cea rămas cutreierând,

Pe atâtea drumuri rătăcit, 

Rămâi pustiu cu un singur gând, 

De căutări ai obosit. 

În văgăuni de nepătruns, 

Adâncuri strălucitor întunecate,

De văzul lumii s-au ascuns, 

Doar Timpul le descoperă pe toate.