Disperare

Frumos şi cald în primavară,

În Univers regenerat,

Dar nu mai ştiu ... a câta oară ...

Cu toamna-n suflet sunt şi disperat.

Unde să cer? În ce instanţe?

Ce am dorit, la ce mai sper.

Se risepesc castele din speranţe,

Gânduri nespuse către cer. 

Dispar speranţele bizare,

De parcă sucul vieţii e sustras,

Alunecând prin nepăsare,

Caut ieşire din impas.