Revin în casa mea pustie,
Nu mai contează ce o să fie,
Am ajuns până la apus,
În trupul viu, moral distrus.
Știu că
despărțirea doare,
Târziu ea va durea mai tare.
Nu mai are nici un rost,
Să întoarcem ce a fost.
Mai bine să pornim acum,
Fiecare în propriul său drum.
Am trait ca într-o poveste,
Acum avem cea ce este.
Nu poartă nimeni nici o vină,
Crezând în dragoste divină,
Nu am putut să o păstrăm,
Nici s-o renaștem nu putem.
Nu mai avem nimic de spus,
Am ajuns până la apus.
Pierzând o dragoste divină.
Noi toți suntem de vină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu