Revin în casa mea pustie,
Nu mai contează ce o să fie,
Am ajuns până la apus, 
În trupul viu, moral distrus.
Știu  că
despărțirea doare,
Târziu ea va durea mai tare.
Nu mai are nici un rost,
Să întoarcem ce a fost.
Mai bine să pornim acum,
Fiecare în propriul său drum.
Am trait ca într-o poveste,
Acum avem cea ce este.
Nu poartă nimeni nici o vină,
Crezând în dragoste divină, 
Nu am putut să o păstrăm,
Nici s-o renaștem nu putem.
Nu mai avem nimic de spus, 
Am ajuns până la apus. 
Pierzând o dragoste divină.
Noi toți suntem de vină.
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu