Păpădie

Nu mai răsună-n suflet nici un cânt,

Doar în cuget, a mai rămas un gând,

Eu sunt ca o păpădie ...

Sunt scuturat de vânt.

 

Ce am avut, ce am mai strâns,

Necazuri, bucurii, virtute și păcate,

Din ce m-am râs, cu ce am plâns,

Am împărțit la toți, m-am împărțit cu toate.

 

Fără vri-un țel, fără speranță,

La început de toamnă, cu suflet gol,

Săturat de fală, fățărnicie și aroganță,

Zbor parcă spre cer... și cad la sol.