SINGURATATEA

LASAŢI-MĂ

Nu cred mai mult pe nimeni,

Nici nu mai cer nimic.

Nu mă-ţi lăsat să mor,

Lăsa-ţi mă să mai visez un pic.

Cu ce trăiam. Tot ce iubeam.

Aproape tot, acum urăsc.

Nu mă-ţi lăsat să mor,

Lăsaţi-mă dar să trăiesc!

SINGUR

Sunt singur, singur între oameni,

Între ai mei, între străini.

Sunt păcătos în văzul lumii,

Şi a cei creştini, şi a cei păgâni.

Ce urmă las eu, după mine?

Ce am lăsat până acum?

Ce v-am lăsat ca amintire?

Ce pot lua în ultimul meu drum?

Tot cuget, dar nu găsesc răspunsul,

Poate, nu vreau ca să-l găsesc,

Lăsaţi-mă vă rog în pace

Nu vreau să mor, dar nici nu vreau să mai trăiesc.

EU, PLEC ŞI TOT RĂMÂN

Eu, nu mai văd nimic frumos,

Nu pot iubi! Înebunesc!

Nici nu doresc sa vad pe nimeni,

Nu înţeleg, de ce trăiesc?

Am încercat să plec,

Dar…cineva ma ţine.

Anii , zi de zi tot trec…

Nimeni. Lângă mine.

PĂHARUL VIEŢII E DEJA PUSTIU

Scrisori de dragoste eu nu mai scriu,

Nici versuri muzei dedicate,

Eu tot m-a mir, cum-de sunt viu

În viaţa plină de păcate.

Păharul vieţii e deja pustiu,

Doar a rămas numai durere,

Eu tot m-a mir, cum-de sunt viu

Căci să trăiesc nu am putere.

Păharul vieţii e deja pustiu,

Cât am trăit, am încercat de toate

Eu tot m-a mir, cum-de sunt viu

În viaţa plină de păcate.

CE SUNT ACUM?

Ce sunt acum?

Tot m-a întreb...

Iar viaţa trece.

Privirea mea devine tot mai rece.

Doar durere simt,

Şi doar aduc durere,

Durere ce nu trece.

Şi nici nu sper ca ea să plece.

Ce voi fi mâine?

Tot m-a întreb...

Iar viaţa trece.

Şi doar durere simt, durere ce nu trece.